Betonul nu este ceva nou, apărut în ultimul secol, el are un istoric de mii de ani, dar în tot acest timp rețetele de preparare a betonului au fost perfecționate astfel încât betonul rezultat să răspundă mai bine nevoilor. Nu există un singur tip de beton, betoanele fiind în general clasificate în funcție de duritate, mediu de utilizare, toxicitate sau alte criterii.

Istoria betonului
Betonul este un material de construcție utilizat pe scară largă în întreaga lume și are o istorie îndelungată care se întinde pe mii de ani.

Originea betonului poate fi urmărită înapoi în timpurile antice.

Egiptenii și mesopotamienii au fost printre primele civilizații care au descoperit proprietățile de construcție ale unui material similar cu betonul.

Ei au folosit o pastă din argilă și pietriș, combinată cu un liant natural precum ceara de albine sau rășina de copac, pentru a crea structuri solide și durabile. Totuși, cel mai cunoscut exemplu al utilizării betonului în antichitate se găsește în construcția Colosseumului din Roma.

Romanii au dezvoltat o formulă secretă pentru betonul lor, care includea un amestec de var, cenușă vulcanică și apă. Acest beton roman, numit opus caementicium, a fost folosit pentru a construi structuri masive, rezistente și de lungă durată, cum ar fi poduri, băi publice și amfiteatre.

După căderea Imperiului Roman, tehnologia betonului a căzut în uitare și a fost redescoperită abia în secolul al XVIII-lea.

În 1756, inginerul britanic John Smeaton a dezvoltat un nou tip de beton, cunoscut sub numele de ciment hidraulic, care folosea pietriș calcare și argilă. Această descoperire a marcat începutul erei moderne a betonului.

În secolul al XIX-lea, cimentul portland, un tip de ciment mai rezistent și durabil, a fost inventat de către inginerul englez Joseph Aspdin.

Acest tip de ciment a deschis calea pentru utilizarea largă a betonului în construcții și a condus la dezvoltarea tehnologiei moderne de beton.

În secolul al XX-lea, inovațiile în domeniul chimiei și al tehnologiei materialelor au dus la dezvoltarea de betoane mai avansate, cum ar fi betoanele armate și betoanele precomprimate.

Acestea au oferit rezistență și flexibilitate superioare, permițând construirea de structuri mai mari și mai complexe.

Astăzi, betonul este utilizat pe scară largă în construcții de clădiri, drumuri, poduri, baraje și multe alte infrastructuri.

Tehnologia modernă permite adaptarea compoziției betonului pentru a satisface cerințele specifice ale fiecărui proiect, inclusiv rezistența la compresiune, durabilitatea și aspectul estetic.

Betonul continuă să evolueze, cu cercetări în domeniul materialelor avansate și dezvoltarea de betoane cu amprentă redusă de carbon.

Utilizarea durabilă a betonului și inovațiile tehnologice continuă să îmbunătățească performanța și impactul său asupra mediului.

Astfel, betonul a călătorit prin istorie, de la primele experimente antice până la statutul său de material esențial în construcția modernă. Cu siguranță, va continua să fie un element central în industria construcțiilor în viitorul apropiat.

Prepararea betonului portland implică amestecarea corectă a cimentului, nisipului, pietrișului și apei pentru a obține o pastă omogenă și rezistentă.

Pentru lucrări mari ale unor structuri de rezistență, recomandăm utilizarea betonului gata preparat, comandat de la o stație de betoane și pus în operă ca la carte, adică vibrat temeinic pentru a elimina bulele de aer.

Dacă vă interesați care ar fi rețeta pentru a vă prepara singur betonul necesar turnării unei alei sau a fundației unei mici anexe, cum ar fi un garaj sau un foișor, vă arătam în continuare pașii necesari:

Veți avea nevoie de ciment, nisip, pietriș (sau agregate groase), apă și, opțional, adaosuri sau aditivi pentru a îmbunătăți anumite proprietăți ale betonului (cum ar fi rezistența sau manevrabilitatea).

Procentele de ciment, nisip și pietriș pot varia în funcție de specificațiile proiectului, în general, pentru un beton rezistent dar fără exigențe, cum ar fi cel necesar la turnarea aleii se poate folosi următorul amestec: 1 parte ciment, 2 părți nisip și 3 părți pietriș, apa se pune la nevoie, cât să se obțină consistența dorită.

Sunt două metode des folosite pentru omogenizarea betonului acasă:

  • la lopată
  • la betonieră

Prepararea betonului „la lopată”

este folosită atunci când cantitatea de beton nu este una foarte mare și este destul de eficientă ca și timp și în cazul în care se dorește prepararea câtorva metri cubi, cu condiția să fie forță de muncă, deoarece este o metodă care solicită foarte mult musculatura.

Alegeți o suprafață plană și stabilă pentru amestecarea betonului, cum ar fi o placă de beton sau o platformă din lemn. Asigurați-vă că suprafața este curată și umedă pentru a preveni aderența betonului de suprafață.

Folosind unelte de măsurare (de exemplu, găleți sau lopeți), măsurați cantitățile necesare de ciment, nisip și pietriș conform proporțiilor stabilite anterior.

Pe suprafața de amestecare, adăugați nisipul și pietrișul, apoi cimentul și amestecați-le bine uscate, asigurându-vă că toate materialele sunt uniform distribuite. De regulă este suficient ca, grămada rezultată sa fie mutată cu lopata din stânga în dreapta de 2 – 3 ori, până ce nu se mai văd pete de ciment în amestecul de nisip cu agregat.

Creați o adâncitură în mijlocul amestecului uscat și adăugați apă în centrul grămezii, fără a exagera. De regulă puteți pune cam 1 litru de apă pentru fiecare kg de ciment, dar cum de foarte multe ori nisipul în sine conține destulă apă, ar trebui să fiți precauți și să nu adăugați încă de la început toată cantitatea de apă ci cam 80% din ea, pentru a nu vă păcăli și a crea un beton prea moale.

Folosind o lopată sau o mistrie, în funcție de cantitatea de amestec, începeți a amesteca apa cu materialele uscate, punând treptat din exteriorul grămezii, în apa din interior. Adăugați apă în porții mici și amestecați continuu dacă simțiți că amestecul nu se omogenizează ușor, pentru a obține o pastă omogenă.

Asigurați-vă că nu adăugați prea multă apă, deoarece acest lucru poate afecta rezistența finală a betonului.

Continuați să amestecați toate materialele împreună până când obțineți o pastă omogenă, fără cocoloașe și ușor de manipulat. Asigurați-vă că toate particulele sunt acoperite uniform cu pastă de ciment.

Prepararea betonului „la betonieră”

Betoniera electrică a apărut relativ recent pe șantierele „de acasă”, dar fiind de un real ajutor, prețul acesteia recuperându-se după mai puțin de o lună de utilizare, prin diminuarea forței de muncă necesare.

În funcție de capacitatea betonierei, trebuie să vă calculați proporțiile de materiale astfel încât să obțineți calitatea dorită a betonului.

Un exemplu de calcul îl putem face pentru un beton pentru structuri de rezistență (B200): o șarjă de beton va avea 16 lopeți de balast și 6 lopeți de ciment și 1 găleată de apă, rezultând cam 85 litri de material. Cam atât poate duce maxim o betoniera electrică care are capacitatea nominală de 130l.

Pentru a calcula mai precis proporțiile, trebuie să țineți cont de câteva transformări ale unităților de măsură:

1 roabă = 8 găleți = 24 lopeți

Dar și de densitatea fiecărei componente:

– ciment = 1.280 kg/mc =>1 găleată = 12.80 kg

– balast = 1.700 kg/mc => 1 găleată = 17 kg

– nisip 0-3 mm = 1.300 kg/mc => 1 găleată = 13 kg

– pietriș 7-16 mm = 1.550 kg/mc => 1 găleată = 15,5 kg

– pietriș 16-31 mm = 1.650 kg/mc => 1 găleată = 16,50 kg

– betonul va avea între 2.300 – 2.400 kg/mc =>1 găleată cu beton are cam 23 kg

Consistența betonului variază foarte mult în funcție de cantitatea de apă, de aceea trebuie să aveți mare grijă cum dozați apa, mai ales că în betonieră ordinea introducerii ingredientelor betonului ar trebui să fie aceasta: apa » cimentul » nisip + pietriș (balastrul) pentru ca omogenizarea să se producă mai eficient.

De aceea atunci când preparați betonul la betoniera electrică, nu puneți o găleată chiar plină încă de la început, puneți cam 3/4 din cantitatea de apă, introduceți cimentul, apoi pietrișul și pe măsură ce constatați că mai trebuie apă, mai puneți câte putină.

După ce veți prepara 2 – 3 șarje de beton veți putea avea o idee mai precisă legată de cantitatea de apă, în funcție de umiditatea din nisip și de ce consistență doriți să obțineți.

Consistența betonului poate varia în funcție de utilizarea dorită. Pentru suprafețe orizontale, cum ar fi podelele sau trotuarele, se preferă o consistență mai groasă, care să poată fi nivelată ușor. Pentru lucrări verticale, cum ar fi turnarea stâlpilor între zidărie, se preferă o consistență mai fluidă, care să poată fi turnată în cofraje.

După ce ați obținut amestecul de beton dorit, trebuie să îl utilizați imediat. Turnați-l în cofraje sau aplicați-l în proiectul dvs. specific.

După ce ați turnat betonul, lăsați-l să se întărească și să se usuce conform timpului de întărire recomandat pentru tipul și grosimea proiectului, udând-ul la nevoie vara, pentru a nu se usca prea rapid facilitând apariția crăpăturilor.

Pentru trotuare sau alte lucrări plane la care nu țineți neapărat să aveți muchii perfecte, puteți sa decofrați după 24 ore de la turnare, dar în cazul plăcilor de beton, este bine să-l lăsați cel puțin 3 săptămâni cofrat, cu tot cu popi, chiar dacă vă apucați după 3 – 4 zile de zidărie peste.

Este important să respectați recomandările producătorului de ciment și materialele locale și să luați în considerare condițiile specifice de mediu și cerințele proiectului pentru a obține rezultatele dorite în prepararea betonului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *